Nu trece o zi fără ca această denumire să fie fluturată pe sub ochii noștri ca și cum ar fi un soi de inițiativă extraordinară ce are ca și unică menire salvarea țării. Întrebarea, pertinentă de altfel, ar fi de la ce să fie salvată, sau din mâinile cui, și bineînțeles acest răspuns nu-l vom afla vreodată, cel puțin nu de la ei, aceștia nefăcând altceva decât să evite în permanență o recunoștere, de bun simț, a rolului avut în ultimii ani în vandalizarea și acapararea instituțiilor statului. De fapt putem spune, pe bună dreptate, că mai sus menționații speră în naivitatea poporul român altfel nu se poate explica logica acestei abordări.

A ascunde „monstrul” PDL prin diferite colțuri de țară denotă pe lângă o lipsă de demnitate și un caracter meschin atâta timp cât oamenii de care fug au fost cei ce au dus povara masurilor iraționale luate de ei în timpul ultimelor guvernări.

Ca o remarcă ce se înscrie în tendințele morale menționate mai sus această alianță încropită are bineînțeles un puternic iz de Cotroceni, instituție în fruntea cărei regăsim un personaj cel puțin la fel de popular și totodată un exponent de seamă la capitolul ignorarea cetățenilor!

Dacă ascultăm declarațiile celor din PDL sau a “sateliților” ce gravitează în jurul acestora observăm cum criticile la adresa Guvernului Ponta se transformă într-un veritabil slogan electoral. Vocile cele mai vehemente în acest sens sunt de cele mai multe ori ale unor personaje ce ani la rândul au dispus după bunul plac de toate resursele financiare ale țării iar această dedublare vine, dacă mai era cazul, să demonstreze o dată în plus natura putregaiului adânc infiltrat în instituțiile statului.

Această mască mârșavă prinde probabil la cei ce și-au rotunjit conturile de pe urma acestui regim nefast dar nicidecum la marea masă a populației îngenunchiată economic și social în toți acești ani. Acutizarea discursurilor vine din frica unei iminente înfrângeri dar și din lipsa unor realizări cu care eventual ar putea aduna capital de imagine și este de-a dreptul hilară ideea că în spatele jafului și distrugerii sistematice a tot ce înseamnă economie s-ar afla de fapt niște necunoscuți.

“Albirea” unui regim este cu siguranță metoda mai convenabilă și totodată mai comodă față de o recunoaștere a greșelilor intenționate sau nu, dar și o sfidare la adresa milioanelor de români ce au dus și încă mai duc povara acestor guvernări.

Suntem în preajma unui moment crucial pentru viitorul acestei țări, moment ce poate aduce stabilitate pe scena politică și economică, dar poate cel mai important poate pune capăt acestei polemici nesfârșite.  Lupta între cei ce doresc o schimbare și cei ce mizează pe menținerea acestui climat caracteristic regimul Băsescu poate fi catalogată drept una dintre cele mai dure bătălii politice din toată perioada postdecembristă. Din păcate, pentru tabăra portocalie, colorată în mov mai recent, această luptă nu se limitează doar la clasa politică ci e o luptă cu fiecare cetățean al acestei țări prin uzanțe apropiate ca și mijloace de un regim totalitar iar unele din consecințe, din păcate, vor avea un efect destul de îndelungat iar aici aș aminti încrederea în justiție, teama privind exercitarea dreptului la vot pe lângă gravele implicări economice ce afectează buzunarul fiecărui român.

Data de 9 decembrie nu reprezintă doar ziua alegerilor parlamentare, reprezintă momentul în care acest fenomen cu consecințe nefaste pentru întreaga națiune poate fi oprit. Doar printr-o forță politică bine consolidată putem atinge deziderate precum schimbarea constituției sau implementarea unui proiect de țară.  Până atunci însă, cu siguranță se vor înmulți atât stenogramele cât și polemicile!

Sunt din ce în ce mai clare în acest moment motivele pentru care s-a intervenit atât de brutal într-un proces ce s-a dovedit ulterior a fi perfect constituțional și totul poate fi redus la un singur cuvânt, politică. Politica a stat la baza susținerii pe plan extern a președintelui Băsescu, în pofida unui întreg popor îngenunchiat și umilit în fel și chip ani de-a rândul, politica a fost principala unitate de măsură cu care s-a cântărit justiția din România și tot datorită politicii s- a închis ochii la trecutul celor ce au adus această țară în pragul dezastrului și aici mă refer binențeles la politica celor din grupul popularilor europeni.

Toate declarațiile acestora legate de perioada de dinainte și de după referendum sunt un afront la voința milioanelor de români ce au hotărât într-un mod democratic că Traian Băsescu nu-i mai reprezintă iar a-i acuza în repetate rânduri de așa zise lovituri de stat nu înseamnă altceva decât o lipsă de respect față de un popor ce face parte din marea familie a Europei cu aceleași drepturi și îndatoriri.

Ziua de ieri a demonstrat încă o dată că Uniunea Social Liberală are, spre deosebire de PDL, susținerea românilor și aceasta este poate cea mai grăitoare dovadă a diferenței scopului politic dintre cele două formațiuni!

Dacă inițial aveam în vedere 15 astfel de „moșteniri” ei bine se pare că mai sunt și altele iar zilnic mai aflăm de câte-o pagubă ori de câte-un contract dubios, menite să aducă prejudicii bugetului public, provenite bineînțeles de la cei ce au condus țara după bunul lor plac în ultimii ani.

Bugetul pe 2012 nu putea, se pare, să facă excepție de la regulă și astfel Guvernul se află în fața posibilității de a rămâne fără bani la data de 1 noiembrie. Acest buget a fost impus în Parlament fără dezbateri reale în decembrie anul trecut de majoritatea portocalie sub girul lui Emil Boc și al lui Ialomițianu, ministrul de finanțe din acea perioadă și reprezintă totodată o mostră cât se poate de concludentă a modului în care s-au gestionat finanțele publice fără a ține cont de asigurarea resurselor unor ramuri esențiale sănătate, educație, pensii și altele. Pentru a asigura finanțarea până la sfârșitul anului a acestor sectoare Guvernul Ponta va fi nevoit să realoce resurse din alte părți asta în condițiile în care același Guvern trebuie să lupte și cu alte “găuri” lăsate în urmă de aceeași administrație pedelistă.

Această degringoladă la care a fost supusă economia țării, incompetența, jaful din banul public, sunt doar câteva caracteristici ale modului în care s-a guvernat în toți acești ani iar urmările le vom resimți probabil pentru mult timp. Ciudat însă, autorii faptelor menționate mai sus îi regăsim astăzi criticând vehement măsurile Guvernului uitând de fapt că tocmai ei sunt răspunzători pentru starea în care se află acum economia românească!

Aflăm, după ce parcurgem motivarea deciziei CCR din 26 septembrie privind conflictul dintre președinte și Guvern vis-a-vis de reprezentarea externă a țării, că aceasta intră exclusiv în atribuțiile președintelui Traian Băsescu conferindu-i puterea de a lua decizii și de a trasa politica externă a țării, Guvernul având doar un rol tehnic, de execuție, iar în acest caz nu putem să nu ne întrebăm pe cine va reprezenta președintele și mai ales în numele cui va face angajamente!

Această decizie, cel puțin în privința componentei morale, aduce un afront milioanelor de români ce au considerat, prin votul lor, că Traian Băsescu nu le mai reprezintă interesele, totodată, prin lipsa de susținere este transformat într-un interlocutor lipsit de legitimitate în fața partenerilor noștri externi. Cum știm deja că o colaborare cu Guvernul iese din discuție dat fiind antecedentele președintelui Băsescu în această privință rămâne într-un final ignoranța, o atitudine cu care ne-am obișnuit de câteva luni bune și care se pare că o va uza și pe viitor!

Unul din subiectele vehiculate în aceste zile în mass-media dar și în spațiul public are ca obiect justiția din România și în special caracterul independent sau nu al acesteia în fața influenței politicului.

Cele trei puteri fundamentate prin constituție respectiv cea legislativă, executivă și judecătorească au fost concepute să funcționeze independent una față de cealaltă reprezentând totodată un echilibru fără de care statul de drept nu ar putea exista iar dacă între puterea legislativă și cea executivă există un raport politic puterea judecătorească vine tocmai să mențină o relație corectă între interesele politice și cetățeni. Dacă privim retrospectiv insă, constatăm că această normă importantă a fost adeseori încălcată iar în ultimele luni am avut numeroase exemple de astfel de decizii cu puternic caracter partizan și arbitrar.

Regimul Băsescu a folosit această metodă pentru a-și asigura continuitatea puterii și nu o dată am fost martori la încercarea de subordonare a Justiției prin promovarea unor persoane cu afinități politice evidente, ba mai mult oameni apropiați președintelui, gen Monica Macovei sau Cristi Danileț,  sunt autorii a numeroase declarații publice ce au adus atingere imaginii justiției.  O astfel de abordare având ca scop clar menținerea puterii nu a făcut altceva decât să slăbească credibilitatea și încrederea în fața populației a justiției, fapt ce produce efecte și astăzi.

Guvernul Ponta dar și USL-ul au fost, nu o dată, puși în fața unor astfel de decizii controversate totuși le-au respectat, cu riscul de a pierde capital electoral, tocmai pentru a reda respectul și încrederea în litera legii.

Prin decizia luată de doamna ministru Pivniceru, în privința detașării doamnei procuror Kovesi la Bruxelles, USL demonstrează încă o dată că este un garant al independenței justiției în fața politicului.

Cum era de așteptat rezultatele acestui audit vin să confirme jaful comis de-a lungul anilor de guvernare PDL-istă, rezultat previzibil de altfel dat fiind traiectoria economică și socială a țării.

Peste tot s-a întâmplat același lucru, mai exact persoane și companii private apropiate regimului portocaliu s-au îmbogățit din fel și fel de escrocherii toate având la bază contracte cu statul. Companii de stat cum ar fi Compania Națională a Huilei, Oltchim sau Hidroelectrica au beneficiat de același ”tratament” chiar dacă în joc era, pe lângă viitorul economic al țării, soarta a mii de oameni ale căror familii depind de viitorul acestor societăți.

Distrugerea și prădarea sistematică, fie că vorbim de sănătate, economie, educație sau resurse naturale, pare să fi fost singura deviză a celor ce au avut puterea în toți acești ani iar situația în care se află economia nu ar trebui să ne mai mire. Oltchim este un exemplu concludent de societate care a fost adusă într-o postură fără ieșire tocmai datorită contractelor dubioase menite să umfle conturile firmelor căpușă.

Una dintre prioritățile Guvernului Ponta a fost înlăturarea acestui sistem mafiot complex racordat la banul public iar rezultatele nu au întărziat să apară  însă pentru a redresa economia și mai ales pentru repararea acestor prejudicii grave va fi nevoie de timp și în special de susținerea dumneavoastră.

Între timp în fiecare zi ies la iveală alte grozăvii moștenire de la cei ce astăzi, metamorfozați în lupi moraliști, se afișează ca aprigi apărători ai dreptății.